ACASĂ ARTICOLE ANUNȚURI AGRICOLE LEGISLAȚIE AGRICOLĂ AGRICOOL TV FORUM CONTACT
LEGUMICULTURĂ
POMICULTURĂ
VITICULTURĂ
CULTURI DE CÂMP
PLANTE MEDICINALE
FLORI DE APARTAMENT
PEISAGISTICĂ
ARBORI ȘI ARBUȘTI ORNAMENTALI
ANIMALE DE COMPANIE
ANIMALE DE FERMĂ
BOLILE PLANTELOR
DĂUNĂTORII PLANTELOR
UTILAJE AGRICOLE
CONSTRUCȚII AGRICOLE


CEAPA COMUNĂ

Denumire ştiinţifică: Allium cepa L
Familia: Liliaceae

ceapa

Partea comestibilă: bulbul sau tulpina falsă şi frunzele în stare verde.

Valoare nutritivă: 6,5-8% zahăr,  1,3-1,9% proteine, cantităţi mari de săruri minerale.

Originea şi răspândirea
Originea cepei nu este cunoscută, dar se presupune că provine din Pakistan, din zonele montane ale Asiei Centrale şi partea occidentală a Siberiei.
Ceapa se cultivă de aproximativ  5-6 mii de ani î.Hr. .

 Particularităţi botanice şi biologice
Rădăcina este de două feluri. Primul fel de rădăcină apare în momentul germinării, este o rădăcină normală şi trăieşte  până la formarea bulbului. După formarea bulbului apare cel de-al doilea tip de rădăcină, care se numeşte rădăcină adventivă şi este fasciculată, se dezvoltă superficial în sol.
Tulpina. Ceapa prezintă două tipuri de tulpini. În perioada vegetativă, tulpina este subterană şi reprezintă o formaţiune sub formă de disc, plasată la baza bulbului.
Tulpina din perioada de reproducere se formează dintr-un mugure din interiorul bulbului. Această tulpină este goală pe interior, cu o  înalţime de 50-100 cm, în formă de fus.
Bulbul este format din tecile frunzelor interne care sunt cărnoase şi de culoare albă, gălbuie sau roşie, şi tecile externe care sunt subţiri, pergamentoase, de culoare cafenie sau roşiatică. Frunzele interne se formează pe tulpina sub formă de disc pe care se formează şi mugurii interni.
Inflorescenţa. La extremitatea tulpinii florifere, în anul al doilea sau al treilea, se formează florile dispuse într-o inflorescenţă globuloasă de tip cimă umbeliformă.
Florile sunt hermafrodite, actinomorfe, trimere şi pentaciclice. Corola, formată din şase tepale, este de culoare albă sau liliachie. Androceul este format din şase stamine concrescute la bază cu perigonul florii. Gineceul este tricarpelor sincarp, cu câte două ovule în fiecare carpelă.
Fructul este o capsulă sferică valvicid-loculicidă ce conţine până la şase seminţe.
Seminţele sunt de formă treidrică sau poliedrică, cu diametrul de 3-4 mm, de culoare neagră, cu tegumentul tare.

Factori de mediu
Temperatura. Ceapa nu are pretenţii deosebite faţă de factorul temperatură. Seminţele încep să germineze la 3-40C, iar geminaţia optimă se realizează la 20-250C şi se desfăşoară într-un interval de 7-8 zile. Temperatura optimă pentru formarea bulbilor este de 20-300C. Plantele tinere rezistă până la temperaturi de minus 6-70C. Reacţia la vernalizare (tratament al plantelor la temperaturi scăzute în urma căruia mugurii se diferenţiază din potenţiali muguri vegetativi în muguri floriferi) este des întâlnită la ceapă. Astfel, dacă arpagicul sau plantele tinere sunt supuse timp de câteva săptămâni unor temperaturi de 4-150C, plantele formează tulpini florale viguroase şi nu se mai dezvoltă bulbul.
Lumina Ceapa are pretenţii mari faţă de factorul lumină. În condiţii de lumină insuficientă, nu se mai îngroaşă bulbul şi nici nu se mai formează tulpinile florifere.
Apa este un factor determinant pentru reuşita culturii de ceapă. Apa trebuie să fie în cantităţi suficiente în prima etapa de viaţă a cepei, pentru a avea o cultură timpurie. De asemenea, pe perioada formării bulbului, apa determină şi cantitatea producţiei, limitându-se considerabil producţia în lipsa acesteia.
Solul. Cele mai bune soluri pentru cultura de ceapă sunt cele cu textura uşoară (pentru cultura prin sămânţă) sau mijlocie, fertile şi bine structurate. Solurile grele nu sunt indicate pentru cultura prin semănat direct, deoarece se poate instala cu uşurinţă crusta şi plantele formate riscă să fie dezrădăcinate.
Elementele nutritive Datorită sistemului radicular slab dezvoltat, dar şi a perioadei scurte de vegetaţie, ceapa are nevoie de cantităţi mari de substanţe nutritive, uşor accesibile în zona de creştere a rădăcinilor în sol.

Tehnologia de cultivare
Ceapa se pretează la 4 sisteme de cultivare, respectiv :

  1. prin semănat direct în câmp  (ceapa ceaclama);
  2. prin arpagic;
  3. prin răsaduri (ceapa de apă, Kaba);
  4. pentru stufat (ceapa verde).

Cultura cepei prin semănat direct (ceaclama)
Cultura se poate realiza doar pe soluri uşoare, irigate şi cu fertilitate ridicată.
Plantele premergătoare recomandate sunt speciile prăşitoare, care lasă terenul curat de buruieni, cum ar fi: legumele cucurbitacee,  legumele din grupa verzei etc.
Pregătirea terenului se realizează în funcţie de epoca de înfiinţare, de toamnă sau de primăvară, în mod corespunzător, toamna sau primăvara.
In primul rând se desfiinţează cultura anterioară şi se realizează fertilizarea de bază cu 15–25 t/ha mraniţă, 150-200 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu ori numai îngrăşăminte minerale: 250–300  kg/ha superfosfat, 150-200 azotat de amoniu şi 150 kg/ha sare potasică sau sulfat de potasiu.
Arătura se lasă nemărunţită peste iarnă, dacă se seamănă primăvara. Dacă se înfiinţează cultura din toamnă, arătura se grapează cât mai repede, după care se face modelarea în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 sau 104 cm şi rigole de 46 cm lăţime. Semănatul se realizează după 2-3 zile, pentru a lăsa timp solului să se aşeze.

Înfiinţarea culturii
Cultura de toamnă se efectuează în zonele cu ierni mai blânde. Semănatul se realizează în intervalul 15-30 noiembrie, pentru a nu lăsa timp seminţelor să încolţească până la venirea îngheţurilor. Cantitatea de sămânţă necesară este de 8-10 kg/ha.
Cultura de primăvară se realizează cât mai devreme posibil, între 1 martie – 15 aprilie. Semănatul se face cu o cantitate de sămânţă de  6-10 kg/ha.

Lucrări de îngrijire. Culturile de toamnă trebuie acoperite cu un strat protector de zăpadă, pentru asta se iau măsuri pentru a nu permite spulberarea zăpezii.
Dacă apare crusta înainte de răsărire, se iau măsuri de distrugere a acesteia, aplicând 1-2 udări uşoare prin aspersie, folosind norme de 80-120 m3/ha sau folosind o grapă uşoară pentru spargerea crustei.
După răsărirea plantelor, trebuie efectuată rărirea rândurilor. Lucrare foarte rentabilă, deoarece firele smulse se pot comercializa în legături, ca ceapă verde, iar plantele rămase vor dezvolta un bulb mare. Astfel se asigură o densitate de 400-500 de mii plante/ha.
Se efectuează 1-2 tratamente de prevenire şi combatere împotriva bolilor şi dăunătorilor.
Combaterea crustei se efectuează în urma praşilelor de distrugere a buruienilor. Se efectuează până la 4-5 praşile manuale sau mecanice, în funcţie de posibilităţile fermierului. Dar se pot efectua şi tratamente chimice de distrugere a buruienilor. Dacă nu se combat cu succes buruienile, acestea ne pot compromite culturile.
Fertilizarea fazială a cepei influenţează major cantitatea recoltei. Se efectuează 1-2 tratamente cu îngrăşăminte complexe.
Recoltarea se realizează la sfârşitul lunii august – începutul lunii septembrie, când frunzele se îngălbenesc şi se lasă pe o parte. De asemenea, momentul recoltării coincide cu apariţia primelor tunici pergamentoase. Lucrarea de recoltat se face manual, semimecanizat cu dislocatorul sau complet mecanizat, cu maşina de recoltat ceapă MRC 1,2 sau combine speciale.
Producţia este de 20-40 t/ha, in funcţie de calitatea lucrărilor efectuate pe perioada de vegetaţie.

Cultura cepei uscate prin arpagic
Este o lucrare practicată de micii fermieri care nu deţin cunoştiinţe suficiente de tehnologie sau solul nu le permite un alt tip de cultură. Este un sistem costisitor, cu multe dezavantaje. Cel mai mare dezavantaj îl prezintă perioada lungă de timp până la obţinerea producţiei şi costul foarte mare cu forţa de muncă. De pe 1 ha arpagic se recoltează material de plantat pentru 10 ha de cultură pentru bulbi.
Tehnologia de cultivare se realizează în două etape :
           
            Producerea de arpagic
Arpagicul este un bulb de 7-30 mm, ce se obţine printr-o cultură specială, cu densitate foarte mare a plantelor de peste 2 milioane plante/ha.
Alegerea terenului Cultura de arpagic se realizează pe terenuri uşoare, bogate în elemente nutritive.
 Lucrările de pregătire a terenului
Primăvara cât mai devreme, cum se poate intra pe teren, solul se mobilizează foarte bine prin două lucrări cu grapa cu discuri, executate perpendicular una pe cealaltă, la o adâncime de 10-12 cm. Între cele două grăpări, se administrează circa 200-300 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează (lucrare obligatorie). După aceste lucrări se relizează lucrarea de modelare a solului în straturi înălţate, cu lăţimea la coronament de 104 sau 94 cm.
Înfiinţarea culturii Pe fiecare strat înălţat se pun câte 6-7 rânduri cu o distanţă între rânduri cuprinsă între 12,5-15 cm, iar la capătul stratului se lasă un interval de 5-7 cm.
Pe terenurile nemodelate, se pun câte 10 rânduri echidistante, după care se lasă câte un interval de 40-60 cm pentru acces.  Pe rând, distanţa între seminţe va fi de 2-3 cm.
Densitatea culturii trebuie să fie de peste 3 milioane plante/ha.
Cantitatea de sămânţă necesară pentru înfiinţarea unui hectar de arpagic este  de 80-100 kg/ha.
Lucrările de îngrijire.
Prima lucrare delicată este asigurarea unui sol fără crustă în momentul răsăririi plantelor. Această lucrare se face fie prin administrarea unei udări cu o normă mică de apă, fie prin trecerea pe teren cu o grapă uşoară.
O lucrare indispensabilă este prăşitul culturii, care se realizează ori de câte ori este necesar.
Pentru a nu scăpa de sub control buruienile, la început se face un plivit, atunci când apar primele buruieni, mai puţine la număr, după care, în momentul răsăririi în masă a buruienilor, se efectuează obligatoriu o erbicidare.
 Irigarea se face cu norme de udare mici de 200-300 m3/ha, doar cât să nu lase plantele să se usuce în condiţii de secetă. Cantităţile mari de apă fac ca bulbii să se dezvolte prea tare, astfel declasând arpagicul.
Combaterea bolilor şi dăunătorilor Un dăunător periculos este musca cepei şi usturoiului, care poate să apară în primele zile mai călduroase. Pentru a combate cu succes acest dăunător, trebuie montate capcane cu feromoni pentru a urmări momentul zborului adulţilor pentru a şti cu exactitate momentul aplicării tratamentelor chimice.
Recoltarea se realizează la sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august. Se execută manual prin smulgere sau se scot cu o săpăligă. Pe suprafeţe mai mari, lucrarea se poate face mecanizat. După ce au fost scoase din sol, plantele se aşază rânduri paralele pe strat şi trebuie să acoperim bulbii cu frunzele plantelor care urmează, pentru a nu expune bulbii la soare şi să îi lăsăm să se usuce bine, uşor, fără a forţa această operaţiune.
Bulbii, după recoltare, se clasează pe 3 calităţi. Cei din calitatea I şi a II-a se folosesc pentru realizarea culturii de ceapă uscată, iar cei de calitatea a III-a se folosesc la înfiinţarea culturilor de ceapă verde (stufat).
După sortare se păstrează în spaţii protejate, cu temperaturi mai mari de 3-180C pentru a preveni vernalizarea.
Producţia Se obţin 6-10 t/ha, din care 5-7 t/ha arpagic de calităţile I şi a II-a. Producerea bulbilor
Bulbii uscaţi de ceapă se obţin din arpagicul din anul anterior.
Toate lucrările următoare sunt similare cu cele de la înfiinţatul culturii prin semănat direct, cu deosebirea că nu mai trebuie să fie un sol neapărat uşor şi cultura se înfiinţează după 1-15 aprilie, pentru a preveni temperaturile scăzute ce pot determina formarea tijelor florifere.
Înfiinţarea culturii se poate face fie manual, caz în care folosim 500-600 kg/ha arpagic din categoria I şi II, realizând o densitate de 50-70 bulbi/m2 (15-20 cm între rânduri şi 10 cm între plante pe rând). Sau putem înfiinţa mecanizat, folosind circa 800-850 mii plante/ha (4 rânduri pe stratul înălţat, la o distanţă de 28 cm între ele. Distanţa între bulbi pe rând este de 3,0-3,5 cm)
Lucrările de îngrijire. Sunt similare cu cele de la ceapa prin semănat direct in câmp.
Recoltarea se efectuează în perioada 1-15 august.
Producţia este de 15-20 t/ha, dar poate să ajungă şi până la 30-35 t/ha.

Cultura cepei verzi (stufat)
Cultura se înfiinţează  în spaţii protejate (solarii sau sere), cu bulbii de arpagic cu diametru de peste 2 cm. Se face cu densităţi foarte mari, putând să punem arpagicul chiar unul lângă celălalt. Datorită producţiei foarte mari la hectar şi a cererii nu chiar aşa de mare, dar şi a cantităţii mari de material săditor, cultura se înfiinţează pe suprafeţe relativ mici. Se poate valorifica la legături sau la Kg.

HTML Comment Box is loading comments...
 

RECLAMA TA AICI

© 2011 AGRICOOL.RO
Toate materialele publicate aparțin autorilor.

COLECTIVUL DE REDACȚIE