ACASĂ ARTICOLE ANUNȚURI AGRICOLE LEGISLAȚIE AGRICOLĂ AGRICOOL TV FORUM CONTACT
LEGUMICULTURĂ
POMICULTURĂ
VITICULTURĂ
CULTURI DE CÂMP
PLANTE MEDICINALE
FLORI DE APARTAMENT
PEISAGISTICĂ
ARBORI ȘI ARBUȘTI ORNAMENTALI
ANIMALE DE COMPANIE
ANIMALE DE FERMĂ
BOLILE PLANTELOR
DĂUNĂTORII PLANTELOR
UTILAJE AGRICOLE
CONSTRUCȚII AGRICOLE

LEUŞTEANUL


Denumire ştiinţifică:
Levisticum officinale Koch
Familia:
Umbelliferae


leuștean

Partea comestibilă: frunzele şi peţiolul sunt condimente valoroase. Rădăcina este folosită pentru proprietăţile sale medicinale.

Originea şi aria de răspândire: este o plantă mediteraneană, care a fost cultivată pentru prima dată pe teritoriul Italiei actuale.

Particularităţi botanice şi biologice
Leuşteanul este o plantă perenă, ce poate să ajungă până la o înălţime de 1,5 m. Tulpina floriferă este dreaptă, fistuloasă, cu numeroase muchii longitudinale, glabră şi ramificată în partea superioară. Rădăcina este pivotantă. Frunzele rozetei sunt glabre, dublu penat sectate, iar cele de pe tulpină sunt simplu sectate. Toată planta este puternic aromată.
Florile apar în iunie – iulie şi sunt galbene, mici şi grupate în umbele compuse.
Fructele sunt pseudoachene de formă eliptică, foarte mici (într-un gram intră 800 seminţe), germinaţia este de  30–50% şi se pot păstra timp de 2-3 ani.

Factori de mediu.
În ciuda faptului că este, la origine, o plantă mediteraneană, este foarte bine adaptată la frigurile din timpul iernilor din ţara noastră. Pretenţiile faţă de căldură şi umiditate sunt moderate. Preferă solurile bogate în substanţe minerale.
Factorii de mediu în cantităţi mai mari duc la o creştere mai rapidă a masei vegetale, dar se pierde mult din aroma specifică, din acest motiv planta preferând soluri un pic mai uscate şi tasate, decât cele bine aerate şi cu un regim hidric foarte bun.

  Tehnologia de cultivare
Leuşteanul se poate înmulţi prin semănat sau prin despărţirea tufelor.
Înmulţirea prin semănat se face din toamnă sau în primele decade ale primăverii, în rânduri paralele, la o distanţă între rânduri de 50-70 cm, iar distanţa între plante pe rând de 25-30 cm; pentru a permite plantei să se dezvolte, trebuie să rupem tulpinile florifere care consumă foarte mult din resursele plantei.
Despărţirea tufelor se realizează toamna sau primăvara devreme. Plantele separate se replantează în soluri afânate şi bogate în humus. Distanţele de plantare sunt de 50–70 cm între rânduri şi 25–40 cm pe rând.
.
Recoltarea se face manual, prin ruperea frunzelor sau prin cosire. Pe suprafeţe mai mari se poate recolta mecanizat, cu echipamentul pentru recoltat spanac.

Producţia ajunge la 30–50 t de frunze la ha.

 

HTML Comment Box is loading comments...
 

RECLAMA TA AICI

© 2011 AGRICOOL.RO
Toate materialele publicate aparțin autorilor.

COLECTIVUL DE REDACȚIE